Acest articol este un total pamflet.
In Tibet l-am intalnit pe Cristi. Era in fata unui mic templu rulandu-si un joint, amagindu-i pe calugari sa pacatuiasca.
-Tu esti Iisus? Cristi Iisus?
-Posibil, cine intreaba? Mi-a raspuns indiferent.
-Ma numesc Relu Reportaj de la revista "Spinul Adevarului", revista ce inteapa orice minciuna!! E foarte surprinzator sa te gasesc aici in Tibet, crezi ca poti sa-mi acorzi un reportaj?
-Ba, mie nu-mi prea plac spinii asa de fel, da tu pari pari pasnic, asa ca-ti raspund, da hai mai repede pana nu ma inalta jointu` asta.
-Grozav, in primu rand, cum ai ajuns in acest loc singuratic?
-E o poveste lunga, sa-ti descriu cum era o zi obisnuita la casa mea din Berceni, babele bateau cu pumnii si picioarele in usa mea presfintita sperand ca o sa ies sa le binecuvantez si o sa le las sa-si frece buchetele de flori de mine. Eu de obicei le mai deschideam, ca voiam sa le trimit in pelerinaj pana la Dristor sa-mi ia o shaorma cu de toate, da pe multe nu le duceau medicamentele si mureau pe drum, iar altele nici nu plecau si incepeau sa se planga de pensii si de guvern da eu imi pierdeam interesu si le tranteam usa in nas. Pe langa babe, se auzeau si dracii de copii alergand pe afara, toata ziua tipau si se injurau de mine al mamelor lor. Erau din ce in ce mai enervanti, nu puteam sa ascult Slayer sau Metallica linistit ca ii auzeam. De multe ori am incercat sa-i alung, aruncam apa cu ligheanu pe ei, erau antrenati bine, ingenuncheau si incepeau sa se inchine crezand ca e sfintita , ba chiar ma rugau sa primeasca nu stiu ce jucarii.
Intr-o zi, totul s-a schimbat, am crezut ca-i iadu pe pamant, sau poate ma intaltasem eu in directia gresita...
In loc de flori, pe usa mea se frecau camere de filmat si microfoane, si in loc de copii se vedeau pe geam ceva adolescenti neadaptati care rupeau cruci si capete de miei in semn de protest fata de mine.
In urmatoarele zile m-am apucat sa citesc ziarele si m-am enervat, nu atat pentru ca m-au descoperit cat pentru faptu ca nimeni nu mi-a acordat titlul de " The First Walking Dead" apoi m-am enervat si mai tare gandindu-ma ca daca ii dau in judecata o sa zica ca sunt si hipster.
In loc de flori, pe usa mea se frecau camere de filmat si microfoane, si in loc de copii se vedeau pe geam ceva adolescenti neadaptati care rupeau cruci si capete de miei in semn de protest fata de mine.
In urmatoarele zile m-am apucat sa citesc ziarele si m-am enervat, nu atat pentru ca m-au descoperit cat pentru faptu ca nimeni nu mi-a acordat titlul de " The First Walking Dead" apoi m-am enervat si mai tare gandindu-ma ca daca ii dau in judecata o sa zica ca sunt si hipster.
-Asa, si te-ai hotarat sa pleci?
-Nu, m-am hotarat sa fac crowd surfing! Normal ca am fugit, da' a fost mai usor ca ultima data ca nu trebuia sa car alta cruce decat pe aia de aur de la gat. Am sarit pe geam in curtea din spate si am fugit pe piscina, dar purtam roba verde si tridentu' in ziua aia si m-au confundat cu Aquaman, asa ca si-au pierdut interesu.
-Si cum ai reusit fara o casa?
-Cateva saptamani am trait numa pe sub poduri, incercam din cand in cand sa ma spal prin lacuri, da nu puteam ca ramaneam deasupra lor. Sa-mi bag pula in divinitatea mea.
-Bun, deci ai ajuns aici, in Tibet, cum ai fost primit?
-Ba da ia hai ca tu deja ma enrvezi, stau cu cuiu asta in mana de 15 minute, pai da-o in Cristosu masii de treaba, nu te mai saturi de intrebari. Esti ca bulangii aia din Bucuresti sa mor eu a 2-a oara, fa pasi ba ochelaristule!
-Sa ghicesc, asa ai ajuns la droguri.
-Da, intr-o zi pe sub podu meu preferat, de sub care puteam sa ma uit pe sub fustele enoriaselor, era un alt boschetar, tragea dintr-o punga maro, la inceput credeam ca are moaste acolo, ca prea se simtea bine. L-am vazut ca are fata de evreu si am sarit sa-l bat, atunci m-a luat cu d-alea "stai asa boss, hai sa fim oameni, ia un cui si relaxeaza-te!" Deja ma lua peste picior, cum adica sa iau un cui, asta n-are idee cine sunt eu. I-am dat 20 holy damage, apoi m-am calmat si am inteles despre ce vorbea. Asa mi-a venit ideea cu Tibet, Multumita lui Richard.
Imi amintesc cum dupa primul fum, imagini uimitoare mi-au aparut in fata ochilor, calugari ce calareau ornitorinci roz pe un rau de curcubee pufoase de la miile de tate plutitoare. Atunci mi-a venit ideea, plec in Tibet, e locul perfect unde sa fiu un taran incognito pentru ca aia nici n-au auzit de mine sau de taica-miu, si o sa fiu si cel mai cool de acolo, ca eu am plete si ei nu.
-Spune-mi despre drumul tau.
-Primu plan a fost sa ma inalt pana acolo dar nu mai aveam har asa ca am zis s-o iau pe uscat, si sa trec si Marea Neagra.
Te-ai fi ingozit daca ai fi vazut cati pesti erau acolo, apoi am iesit din Bucuresti si m-am indreptat spre Vama Veche. Dupa 3 zile petrecute acolo in care am futut 3 rockeritze si la 2 le-am vomat in gura, m-am trezit din mahmureala si am luat-o pe Marea Neagra. Am ajuns in Turcia, am incercat sa ard o moschee de-a concurentei da n-am reusit, au incercat aia sa arunce cu pietre dupa mine, da aveam giulgiul invizibil.
Imi amintesc cum dupa primul fum, imagini uimitoare mi-au aparut in fata ochilor, calugari ce calareau ornitorinci roz pe un rau de curcubee pufoase de la miile de tate plutitoare. Atunci mi-a venit ideea, plec in Tibet, e locul perfect unde sa fiu un taran incognito pentru ca aia nici n-au auzit de mine sau de taica-miu, si o sa fiu si cel mai cool de acolo, ca eu am plete si ei nu.
-Spune-mi despre drumul tau.
-Primu plan a fost sa ma inalt pana acolo dar nu mai aveam har asa ca am zis s-o iau pe uscat, si sa trec si Marea Neagra.
Te-ai fi ingozit daca ai fi vazut cati pesti erau acolo, apoi am iesit din Bucuresti si m-am indreptat spre Vama Veche. Dupa 3 zile petrecute acolo in care am futut 3 rockeritze si la 2 le-am vomat in gura, m-am trezit din mahmureala si am luat-o pe Marea Neagra. Am ajuns in Turcia, am incercat sa ard o moschee de-a concurentei da n-am reusit, au incercat aia sa arunce cu pietre dupa mine, da aveam giulgiul invizibil.
-Bun, deci ai ajuns aici, in Tibet, cum ai fost primit?
-Ba da ia hai ca tu deja ma enrvezi, stau cu cuiu asta in mana de 15 minute, pai da-o in Cristosu masii de treaba, nu te mai saturi de intrebari. Esti ca bulangii aia din Bucuresti sa mor eu a 2-a oara, fa pasi ba ochelaristule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu